ATRACȚII URBANE (III) | Trei epoci, trei aparate de radio

Mașina și bucătăria sunt spațiile unde aparatul de radio își păstrează statutul de vedetă. Acolo, radioul este companionul ce ne aduce știrile și muzica, în viteza traiului cotidian. Odată intrați în sufragerie, ar fi o naivitate să credem că radioreceptorul poate câștiga competiția cu TV-ul. Are tot atâtea șanse câte i-am putea da – vorba unui prieten –  ”unui căluț de lemn să câștige Derby-ul Kentucky”. Ar mai fi un loc unde ”cutia vorbitoare” își poate revendica supremația, adică la picnic, dar acolo nu mergem în fiecare zi.

Muzeul Tehnicii din Viena propune printre multele sale colecții și una de aparate de radio. Piese cu decenii întregi de istorie în spate vă așteaptă în zona ”Informații și comunicație” a instituției vieneze.

Radio Geographic US437W
Ingelen Geographic US437W, în vitrina de la Muzeul Tehnicii.

Geographic US437W

După Primul Război Mondial, radiotelegrafia militară își găsește utilitatea și pe vreme de pace. Ea se transformă în emisiunile radio ce încep să se difuzeze în tot mai multe părți ale lumii. Totuși, în anii ‘20 ai secolului trecut, a avea un aparat de radio nu era la îndemâna oricui, era mai degrabă un semn de bunăstare. Dispozitivele mari, precum acest Geographic US 37, cu carcasă din lemn prețios, care se îmbina cu mobilierul de lux, acționează și ca simboluri de bogăție. Aparat cu cinci tuburi și cu indicatori de sticlă, Geographic identifica posturile de radio din lumea largă, care puteau fi chiar preluate de antenele de interior, deoarece amplificarea semnalelor permitea și recepția de la distanță.

Third Reich Radio
Type VE 301 Dyn / http://www.technischesmuseum.at

Type VE 301 Dyn, radioul celui de-al Treilea Reich

Produs de firma austriacă Ingelen, aparatul a devenit popular în mod foarte rapid. Avea un preț rezonabil, iar cel de-al treilea Reich s-a asigurat că fiecare familie își poate permite un astfel de dispozitiv pentru a facilita recepționarea propagandei național-socialiste. Numai posturile de radio ale celui de-al Treilea Reich puteau fi ascultate, așa cum a cerut ministrul Propagandei, Joseph Goebbels. Pentru ca diatribele lui Hitler să ajungă la cea mai largă audiență posibilă, 28 de producători de radio sunt instruiți să conceapă împreună un receptor radio standardizat și ieftin, acest Volksempfänger (VE 301). La început a fost comercializat la prețul de 76 Reichsmark, iar din 1934 cetățenii de origine evreiască au primit interdicția de a deține receptoare radio.

Datorită succesului imens de vânzări, Deutsche Kleinempfänger DKE (micul receptor german) este introdus pe piață în 1938, la un preț de 35 Reichsmark. A fost conceput să recepționeze numai posturile regionale de radio din Germania și nici una din numeroasele stații din străinătate. Lumea l-a botezat ”Goebbelsschnauze” – purtătorul de cuvânt al lui Goebbels. După începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, Decretul Extraordinar privind Măsurile Radio intră în vigoare și interzice interceptarea emisiunilor inamice, sub amenințarea pedepselor cu închisoarea sau chiar cu moartea.

Picknick Radio
Radio Picknick / http://www.technischesmuseum.at

Picknick

În perioada postbelică, muzica dă un alt sens radiodifuzoarelor. Apar tot mai multe trupe, se inventează emisiunile muzicale, artiștii simt nevoia să fie promovați, iar radioul este calea cea mai simplă și cea mai eficientă. Din toate aceste interacțiuni se naște industria muzicală, astfel că nume mari precum Elvis Presley, Beatles și chiar Rolling Stones devin cunoscute grație în primul rând radioului.

Aparatul Picknick de la Muzeul Tehnicii din Viena (TMW – Technisches Museum Wien) este un exemplar produs de Philips Austria în 1960, cu dimensiuni de 260 x 180 x 85 mm, care funcționa cu două baterii de 4,5 Volți și costa 1.590 de șilingi austrieci.

Acestea au fost poveștile a trei aparate de radio de la TMW, însă colecția cuprinde mult mai multe exponate, fiecare cu farmecul său. Nu mai punem la socoteală că zona radio este doar una dintre nenumăratele atracții ale muzeului aflat foarte aproape de Palatul Schonbrunn.

Citiți și alte articole despre Muzeul Tehnicii din Viena:

AUSTRIECII ȘI ÎNȘELĂTOAREA LOR TELECABINĂ

BICICLETELE FINALULUI DE SECOL XIX, LA MUZEUL TEHNICII

Foto: Arhivă personală și www.technischesmuseum.at

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s