Naturalizările, ceva natural?

România și Canada s-au întâlnit recent în Fed Cup, în încercarea de a ajunge între cele mai bune opt echipe de tenis feminin din lume. Formația de pe continentul nord-american a venit la Cluj cu patru jucătoare adunate parcă din patru zări, Carol Zhao, Bianca Andreeascu, Gabriela Dabrowski, Katherine Sebov. De fapt, asta și e Canada, o nație închegată din cele mai diverse culturi.

Bătătoare la ochi sunt, de exemplu, naturalizările din naționala de tenis de masă a Germaniei: Ying Han și Xiaona Shan s-au bătut să devină campioane ale Europei, dar anul trecut s-a făcut dreptate. România a învins GerChina în finala Campionatului European și a dus trofeul continental în brațele unor europence veritabile. Îmi amintesc un interviu cu Daniela Dodean, în care arădeanca zicea într-un mod … natural că tricolorele s-au și obișnuit cu astfel de transplanturi și nici nu le mai privesc drept ceva nefiresc. Asta, după ce și naționala Olandei, tot cu osatură asiatică, ne-a stopat în finale europene, în 2010 și 2011, cum avea să o facă și Germania, în 2013 și 2015.

Bun, să nu fim ipocriți, și să constatăm că naționala de rugby a României seamănă tot mai mult, ca sonoritate, cu una din zona Oceania. Apoi, la recentul Campionat European de fotbal în sală, o jumătate dintre jucătorii de bază ai tricolorilor au devenit români în ultimii ani, iar alte naturalizări sunt ”pe țeavă”. Recurgem și noi la această alternativă și probabil o vom face tot mai des și în tot mai multe discipline.

Totuși, ceea ce m-a convins să scriu despre acest subiect este recentul turneu final (F8) al Cupei României de baschet masculin. Federația Română de Baschet a obligat echipele ca în campionat să folosească măcar un jucător român, iar pentru puținele meciuri din Cupa României a ridicat numărul autohtonilor la doi. În ciuda acestei reglementări, echipa care a cucerit Cupa, U BT Cluj, a evoluat mare parte din turneu fără baschetbaliști născuți în România. Da, ați ghicit, și aici e vorba despre naturalizări: americanul de culoare Watson și transnistreanul Andrei Calnicenco (fost Andryi Kalnicenko).

Minute jucate la F8

Watson + Calnicenco Ceilalți români de la U

Sferturi de finală

46 minute 16 secunde

34 minute 29 secunde

Semifinală

59 minute

31 minute

Finală 47 minute 27 secunde

33 minute 39 secunde

  • în fiecare meci, Giordan Watson a fost jucătorul clujean cu cele mai multe minute petrecute pe teren, din întreg lotul U BT

Dacă la nivel de echipe naționale, putem înțelege naturalizările, regula este greu de acceptat la nivel de club. Impunem doi autohtoni tocmai pentru a stimula juniorii (și nu numai juniorii) români, dar cu astfel de expediente nu facem decât să-i descurajăm.

Poate ar trebui să producem o schimbare, astfel încât regula să facă referire la jucători născuți și formați pe teritoriul României, iar naturalizații să nu mai fie acceptați pe cele două locuri. De gândit, căci altfel  echipele nu vor ezita să apeleze la astfel de … ”scurtături”.

4 gânduri despre „Naturalizările, ceva natural?

  1. Deja s-a ajuns la un nivel de ipocrizie cu aceste naturalizari. Eu unul, nu am nicio problema ca un sportiv de alta origine, insa care s-a nascut in Romania, sa evolueze sub „tricolor”, atat timp cat a crescut in spiritul romanesc, invatand obiceiurile si limba romana. Mi se pare totusi de neconceput ca un cecen (acum dau un singur exemplu, de la lupte, desi mai sunt multe alte cazuri) care n-are niciun fel de habar de limba romana sa se trezeasca peste noapte ca evolueaza pentru tara noastra si apoi sa mai si castigaemedalie olimpica in dreptul Romaniei.

    Imi pare rau ca si noi incepem sa recurgem la astfel de naturalizari. Eu unul nu ma simt reprezentat de astfel de sportivi si sper ca la un moment dat sa se puna punct acestor practici nu numai in Romania, ci peste tot. Slabe sanse…dar speranta moare ultima.

    Apreciază

  2. Necazul e ca nu formam sportivi de calitate. Formarea e praf. Exigentele acestui surogat de sport profesionist pe banii statului (majoritatea echipelor din primele ligi la fotbal, rugby, handbal,baschet ori volei sunt CSM, CSU, CSJ, etc, dar asta e alta discutie) ne fac sa aducem repetenti din Cupa Satelor din judetul cutare, care la noi sunt scula. Pun intrebarea dupa ce am dat raspunsul: de ce au acesti jucatori de mana a doua sau a treia cautare la noi? Raspuns: fiindca noi producem o calitate inferioara acestora…Cand antrenorii de copii si juniori se vor conccentra pe formarea de sportivi si vor pune pe plan secund castigarea unui campionat local, judetean, regional si chiar national, vom avea jucatori. Acest lucru se va intampla atunci cand politicul va dori asta. Ce rezultate avem pe plan international la juniori? ZERO. De ce? doar avem echipe campioane si vicecampioane… Dar jucatorii acelor echipe nu sunt mai buni decat ceilalti ci… mai putin slabi… Ori in fata lor ajung sa joace unii buni. Iar la seniori joaca unii bunicei, care nu au prins un contract in Grecia, Turcia, Spania sau Rusia la baschet, in Franta, Irlanda, Marea Britanie, Italia sau Rusia la rugby, etc…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s