Timp de gândire

„Talk the walk” sau „la taifas” cu „vecinii tăi”

Circul mult cu bicicleta, de o vreme. Mai precis, de când numărul kilometrilor de pistă a crescut și mai ales de când s-au deschis ”drumurile de bicicletă” de pe malul Begăi. Ori de câte ori sunt cu bicicleta și prind o oră (o jumătate de oră?) liberă la final de program prefer să fac un ocol în drumul spre casă. De fiecare dată, încerc ca ocolul să mă ducă pe străzile orașului pe care nu le-am mai bătut vreodată.

Haideți să facem un exercițiu de imaginație, grăitor mai ales pentru cei ce trăiesc în orașele ceva mai mari: să luăm harta localității și să desenăm pe ea traseele noastre. Probabil am înnegri drumul de acasă la muncă și am mai avea câteva itinerarii ce țin de tabieturile fiecăruia: biblioteca, sala de sport, barul ori calea către locuințele unor prieteni. În rest, sunt sigur că ar rămâne multe străzi nebătute.

 

Cartierul tău sau al lui, bătut la pas

Am descoperit ”Talk the Walk” la începutul acestui an, deși se afla la a opta ediție. Cam o dată pe lună, de primăvara până toamna, două fete de la Fundația Comunitară organizează ”plimbări povestite” prin Timișoara. Ele aleg un traseu de trei-patru kilometri, într-un cartier al orașului și stabilesc trei obiective despre care vorbesc oameni de specialitate.

Cel mai recent tur ne-a dus prin Ciarda Roșie, un cartier din sud-estul Timișoarei, unde înainte vreme tâlharii își stabiliseră tabăra. Ei obișnuiau să-i jefuiască pe oamenii care mergeau de la Moșnița Nouă spre cetate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, protecția călătorilor era asigurată, contra cost, de un haiduc întârziat, Sándor Rózsa, mort în închisoare în 1878. Ciarda Roșie a fost un sat maghiar care s-a format în perioada interbelică în jurul hanului ”Vörös Csárda”, (tradus Hanul cărămiziu) al cărui nume a fost preluat și așa a fost botezat cartierul.

Ciarda Roșie se alipește orașului în 1951, când devine a X-a circumscripție a Timișoarei. Abia în toamna anului 2006 încep aici lucrările de canalizare. Acum este un cartier de case și gazdă pentru o echipă de legendă a fotbalului românesc, reînviată în 2012, Ripensia Timișoara, care joacă pe stadionul din cartier.

Turul a continuat la Horticola, unde însă nu am avut acces în pepinieră. Deh, e societate a Consiliului Local și nu se deranjează lumea de acolo taman într-o zi de duminică și pentru 20 de timișoreni ce vor să cunoască istoria orașului, ne-am spus cu toții. Am avut, totuși, alături de noi o peisagistă ce ne-a vorbit despre flora specifică Timișoarei și Banatului și am aflat că speciile ce le poți găsi la Horticola Timișoara sunt în majoritate aduse… din Ungaria, nu mai sunt sădite și îngrijite de cei de acolo.

Surpriza plăcută a venit la Uzina de Apă Urseni, unde am avut ghid de la Aquatim SA, și ea societate cu implicare a autorităților locale, dar cu deschidere infinit mai largă. Am vizitat celebrul așa-zis OZN din curtea Uzinei de Apă (foto sus), unde am coborât douăzeci de metri solului pentru a vedea cum se capta apa. Am dus până la capăt fluxul de tratare a apei, acela de acum 100 de ani și am vizitat și noua uzină de apă de la Urseni, într-un circuit de care ne vom aduce aminte multă vreme.

Ideea acestor tururi de cartier nu e nouă, iar o scurtă istorie a apariției sale o puteți citi pe blogul Urban Survey.

Violeta Mihalache la Talk the Walk
Talk the Walk #8, la Uzina de Apă Industrială

Citiți și: Casino-ul din Constanța, pe lista europeană a semnalelor de alarmă

 

Interviuri cu cronicarii Timișoarei

Întâmplarea face că am fost la o lansare de carte, cu câteva zile înaintea plimbării prin Ciarda Roșie și Urseni. Bunul meu prieten, Ovidiu Forai, a publicat un volum de interviuri cu oamenii care cunosc cel mai bine Timișoara.

Cartea te plasează de la bun început început într-un cadru local, regional, autentic, arhaic: Daniel Vighi semnează nu o prefață, ci o predoslovie, iar rândurile sale se vor un strigăt aproape disperat, ”care are în vedere istoria locală, ca armă de luptă civică și pedagogică pentru apărarea patrimoniului urban”.

”Autorul s-a alăturat mai demult luptei ce am purtat și o ducem mai departe pentru acest obiectiv mai important decât orice astăzi, într-o lume care a moștenit o istorie uitată, uneori glorioasă, alteori crudă, chinuită și chinuitoare a Banatului istoric… Singura soluție, o nouă revoluție, prin educație, informare, înnobilare culturală. Înainte de toate istoria trebuie adusă la cunoștința oamenilor. Așa am ajuns la turism cultural pe teme de educație patrimonială”
Daniel Vighi

Evenimentele organizate de ”Ariergarda” fac un pas în plus față de ”Talk the Walk”: duc oamenii, într-o excursie de o zi în Banat și în împrejurimi. Par exemple, cel mai recent tur a țintit zona Hațegului și a avut titulatura ”Ruine romantice în Țara Hațegului și virșli de Sălașu”. Prețul său a fost de 130 de lei, cu observația că dacă nu se adunau 35 de persoane, costurile puteau crește.

Subectiv, lectura cărții lui Ovidiu m-a dus la capitolul/interviul cu Sergiu Galiș, colegul meu neastâmparat de la Radio Timișoara. L-am recunoscut 100% în cele 15 pagini de relaxată poveste: de la pasiunea cu care vorbește despre istorie, până la o simpatică precipitare și la… filoturcismul său ori poate doar obiectivitatea cu care știe să privească în urmă.

”Faptul că nu se învață istoria Timișoarei este o pierdere pentru cei care organizează învățământul. Pentru că istoria Timișoarei este absolut dramatică! Nu există, sincer, un oraș mare în România care să aibă o asemenea istorie dramatică, tragică, plină de evenimente și de schimbări catastrofale de stăpânire! Catastrofale, uriașe! Ce cetate a mai fost sub atâtea stăpâniri, râvnită, asediată, uneori cucerită, apoi apărată cu prețul vieții? Care oraș din România nu a avut niciodată conflicte interetnice reale? Timișoara! Și aici chiar sunt destule etnii!”
Sergiu Galiș

Ovidiu Forai La taifas coperta
Coperta cărții lui Ovidiu Forai, carte apărută în mai 2018

Un gând despre „„Talk the walk” sau „la taifas” cu „vecinii tăi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s