VIDEO / Paula Ivan și recordul ce stă în picioare de trei decenii

Una dintre marile atlete ale României, Paula Ivan, împlinește astăzi 55 de ani. Cu cele două medalii de la Jocurile Olimpice de la Seul 1988, Paula Ivan este una dintre cele doar trei altete din România dublu medaliate la aceeaşi ediţie a Jocurilor Olimpice, dar singura cu aur şi argint, pentru că Maricica Puică, în 1984, şi Gabriela Szabo, în 2.000, au făcut dubla aur-bronz. Meritul Paulei Ivan este cu atât mai mare cu cât a trecut târziu la sportul de mare performanță.

Atletismul românesc a trăit vremuri când spera la două medalii olimpice în aceeaşi probă. Aşa s-a întâmplat şi în 1988, la Seul, când Paula Ivan şi Doina Melinte luau startul probei de 1.500 de metri cu speranţe întemeiate de a încheia pe podium. Cota mai bună o avea Doina, dar Paula a făcut o cursă perfectă.

Timpul Paulei pe acei 1.500 de metri – 3 minute, 53 secunde, 96 sutimi, stabilit la 26 septembrie 1988 – este record olimpic şi acum, la trei decenii distanță. Ion Puică era antrenorul Paulei Ivan la Seul, iar sfatul său a fost cu adevărat de aur. „Polino, m-am gândit eu la o tactică. Pleci în sprint şi încerci să menţii ritmul“, i-a spus Ion Puică, iar asta a rămas amintirea cea mai frumoasă.

Cu câteva zile înainte, Paula Ivan a fost printre protagoniste şi la  3.000 de metri, o cursă în care, cu 200 de metri înainte de sosire, se vedea câştigătoare. A fost depăşită de sovietica Tatjana Samolenko şi a rămas cu argintul, dar şi astăzi este convinsă că s-ar fi putut mai mult.

Jocurile Olimpice de la Seul sunt vârful unei cariere completate prin titlul european de sală, la 1.500 metri şi recordul milei, obţinute un an mai târziu, în 1989, dar şi cu titluri mondiale universitare la 1.500 şi 3.000, dublă reuşită la două ediţii consecutive, în ‘87 şi ‘89.

Aţi realizat pe loc că a fost record olimpic?

Paula Ivan: Nu, nu, mai târziu. Putea să iasă chiar record mondial, numai că nu m-am aşteptat la timpul ăla. Am zis că trebuie să plec cu atâta pe tur. Şi în ultimul tur, cât o ieşi! Nu m-am aşteptat să scot timpul ăla pe ultimul tur, adică să-mi mai rămână şi un pic de finiş. Oricum, pe ultimul tur, am întors privirea de trei ori, lucru care m-a dezavantajat, pentru că pierzi timp. M-au dezorientat cei din tribună, erau în picioare şi făceau semne disperaţi. Şi eu ce mă gândeam: „Să vezi că se întâmplă ca la cursa de 3.000. Se apropie de mine plutonul şi păţesc ca atunci“. De unde să ştiu că ei de fapt mă încurajau pe mine, că putea să iasă record mondial?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s