Timp de gândire

FOTO + VIDEO | Oravița – Anina: nimic despre ieri, nimic despre mâine, totul despre astăzi

E o zi de luni, una dintre ultimele când trenul Oravița – Anina – Oravița va mai circula. Din octombrie, se va pune în mișcare doar la final de săptămână.

Ajung târziu în gara din Oravița. E 11,10, iar la „și un sfert” ar trebui să plece. Îi văd silueta galben-verzuie, departe de casieria gării. Gâfâind, îi cer un bilet femeii de la ghișeu. Mă liniștește bărăbatul de lângă ea. E nașul și-mi face semn că fără el nu pleacă trenul!

Durează ceva până iese biletul – „nu-l pot tipări, mi-l dă întârziat” – răgaz suficient să intru în vorbă cu Florin, cum aveam să aflu mai târziu că-l cheamă pe nașu’. „Nu știu de ce naiba vor să-l închidă! Pe noi ne mută, dar oricum trebuie să ne plătească”, zice omul îndesat, cu chipiu de cheferist.

Urcăm la timp, în cele din urmă, cât să nu întârziem alaiul de trei vagoane și o locomotivă „diesel-hidraulic”. Scrâșnește din toate încheieturile când se urnește, iar zgomotul asurzitor ne va însoți vreme de două ore, până la Anina.

Prima surpriză plăcută e chiar la urcare. Vagonul din coadă e ticsit de turiști francezi, mai toți de vârsta a treia. Trec mai departe și dau peste câțiva italieni, completați de o pereche euro-asiatică – el de pe bătrânul continent, ea cu ochii oblici – care, ați ghicit, își comunică impresiile în engleză.

Merg până la celălalt capăt al trenului și mă așez lângă un grup gălăgios de muncitori feroviari, ce avea să coboare la Dobrei, cu tot cu lopeți și cazmale. Un tip solid și gălăgios e sufletul discuției și „fabricantul de porecle”: unul e Jiji, altul e Băsescu, un al treilea s-a pricopsit cu supranumele „Dăncilă”.

Vine și nașul, îmi cere biletul și până să i-l întind începe să-mi povestească despre pizzeria Gallery din Anina. Îmi spune tot: unde e amplasată („600 de metri de la gară”), ce fel de pizze găsesc și cât de bune sunt. Pomenește și despre un muzeu al lămpilor de mină – „sunt la etaj, peste o sută, de acum un secol și jumătate”. E ușor precipitat, nu se prea oprește ca să întrebi ceva, așa că nu înțeleg prea bine dacă expoziția de lămpi e tot acolo unde-i pizzeria.

Îmi lipesc nasul de geam, dar curând realizez că peisajul e mult mai atrăgător dacă stai pe scara trenului sau măcar la una dintre ușile lui. Asta avea să mă coste impactul cu câteva crengi de pe marginea căii ferate, chiar și cu câțiva spini, însă a meritat.

La cealaltă ușă de la capătul vagonului stă un francez cu aparat foto și cu multă energie. De fiecare dată când urmează un tunel strigă în spate spre colegii din vagon un „Tunnel!” sonor și cântat. Sfatul e mai mult decât binevenit, căci nu-i sănătos să lași nici măcar vârful nasului în afara vagonului, căci trenul trece la câțiva centimetri de peretele tunelului.

După încă un tunel și un viaduct, aud un „entschuldigung” în spatele meu. O doamnă dorea să-i fac loc în cadrul ușii, pentru câteva poze. Mă gândesc că trenul devine un turn Babel, dar se va dovedi că doamnă e româncă sadea. A crezut că fac parte din grupul francez și a ales comunicarea într-o limbă de rang european. Nu întâmplător e germana: destule dintre femeile din zonă se lovesc de lipsa locurilor de muncă și pleacă să lucreze în Germania ori Austria, unde îngrijesc bătrâni. Mai apucă să-mi explice că în România există „kein Interesse” pentru turism, până să-mi dau seama că ne putem înțelege pe dulcea și frumoasă noastră limbă maternă.

Venise cu o prietenă să parcurgă traseul Oravița – Anina, într-o vacanță de o jumătate de zi. O prietenă care – între noi fie vorba – a filmat peisajul cocoțată pe banchetă, fără a schița cel mai timid gerst de a se descălța.

La Ciudanovița, nașu’ intră în vorbă cu cantonierul:

  • Salut, domnu’ Radu!
  • Salut, domnu’ Florin!
  • Ce faci?
  • Uite, pe aici cu revizia. Am dat bolovanii la o parte, că i-a aruncat bursucul de pe deal.
  • N-o fost bursucu’, o fost șacalu’, zice nașu’, care bag de seamă că are și competențe forestiere, nu numai pe acelea de capsat biletu’.

Mă bag și eu în vorbă, ușor mirat că sunt șacali în zonă. „O, mulți, merg în haită cu lupii. Douăzeci au fost anul trecut la o stână: unsprezece ciobănești n-au avut curajul să-i alunge. Au bătut ciobanii cu bâtele în metal, numa’ așa or fugit, s-or speriat”. E clar, nașu’ le știe pe toate!

Până la Anina, mai apucam să vedem ruina IM Anina (Întreprinderea Minieră), pe lângă care trenul se prelinge în mișcare de slow motion. Trece la doi pași de monstrul de beton care odată vreme era motorul regiunii.

În gara terminus, coborâtul din tren e o adevărată aventură pentru francezii de vârsta a treia. Distanța de la treptele „omidei” galben-verzui până la peron e undeva la o jumătate de metru. Se ajută unul pe altul, însă chiar așa coborâtul se dovedește extrem de anevoios.

În câteva minute, trenul urmează să plece înapoi la Oravița, dar peronul e gol. Pare că astăzi nu există amatori pentru drumul înapoi, la vale, spre Oravița.

Îmi iau rămas bun de la Florin, omul în uniformă, care află că sunt jurnalist și nu scapă prilejul să-mi spună cine e persoana de la minister care a decis stoparea curselor de luni, marți, miercuri și joi. O știe și pe asta!

Mă depărtez încet, cu un sentiment împărțit între frumusețea locului și sterilitatea turismului local. Francezii se îmbarcaseră deja într-un autocar și când să urc în mașina pe care un prieten mi-a adus-o din gara Oravița în gara Anina, îl mai aud o dată pe nașu: „nu mergi la pizzerie?!”.

Un gând despre „FOTO + VIDEO | Oravița – Anina: nimic despre ieri, nimic despre mâine, totul despre astăzi

  1. La jumătatea lunii iunie din acest an am parcurs cu trenul această rută. Fiind un obiectiv turistic atins, cu biletele cumpărate de acasă. Traseul este extraordinar, peisajele sunt pe măsura unui traseu turistic, aflat aproape de… faliment.
    În schimb, calea de rulare este la limita avizării, dacă o mai interesa pe cineva această chestiune! Oricum, o experiență unică la nivelul bietelor noastre căi ferate!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s