Fotbal

„Olandezii au vrut să-l transfere. Nu le-a venit să creadă că are 38 de ani”

UTA are o seamă de povești, de la cea a baronului Neuman, care deținea multe din fabricile orașului, în anii ’40, până la cea a eliminării lui Feyenoord Rotterdam, în 1970, când echipa olandeză era campioana intercontinentală. Multe dintre ele vor fi rememorate acum, când clubul ce are aceleași culori ca Arsenal Londra va aniversa trei sferturi de veac de existență.

Dubla cu Feyenoord Rotterdam, din septembrie 1970, din Cupa Campionilor Europeni, pare și astăzi performanța de neegalat a roș-albilor. Contextul era următorul: olandezii veneau după câștigarea Cupei Campionilor Europeni (CCE) – 2-1, în finala cu Celtic Glasgow, pe San Siro, în fața a 53.187 de spectatori – și 3-2 la general, în Cupa Intercontinentală, cu argentinienii de la Estudiantes (2-2, pe La Bombonera, și 1-0, pe De Kuip).

Otto Dembrovschi și Flavius Domide, imagine din revista „Sport”, din Iunie 1970

UTA era campioana României de două ori consecutiv – 1969 și 1970 – însă înregistrase un 1-10 cu Legia Varșovia, în precedenta ediție a CCE, polonezii câștigând în 8-0 în returul de pe teren propriu.  

„Cei de la Feyenoord ne-au luat la mișto când au văzut cum eram îmbrăcați. Au vrut să ne dea echipament din cap până în picioare. Până la urmă, am jucat cu bocanci, jambiere și șorturi de la ei, și cu tricourile noastre”

Gabor Biro

Deznodământul îl știu foarte probabil mulți – 1-1, la Rotterdam, 0-0, pe stadionul Francisc Neuman – și eliminarea campioanei europene din primul tur al CCE, ediția 1970/1971. Gabor Biro – pe care presa vremii îl românizase în Gavrilă Birău –  își amintește că olandezii au fost impresionați de câțiva jucători de la UTA și s-au gândit chiar la transferuri.

„Și pentru mine au fost oferte, dar mai ales pentru Brosovszky, care era cel mai tânăr dintre noi. Olandezii s-au interesat și de Lereter, seniorul echipei. Nu le-a venit să creadă că are 38 de ani”

Gabor Biro

„Loli” Lereter a cucerit trofee în fotbalul românesc cu două echipe din orașe rivale: Cupa României, în 1958, cu Știința Timișoara, și campionatul, cu UTA, în 1969 și 1970. S-a transferat târziu la UTA, la 34 de ani, și a mai jucat cinci sezoane. Când a ajuns în orașul de pe Mureș avea dublul vârstei lui Ladislau Brosovszky, copilul-minune al Aradului de la acea vreme.

„Eu nu am mai vrut să joc fotbal, atunci în 67. Aveam 34 de ani și mi-am zis: „Ce naiba, nu mai joc”! Eu aveam 34, Brosovszky avea 17, iar Domide 21. Toți erau la jumătatea vârstei mele… și ceva. Le-am spus clar, de la început: „Să nu aveți impresia că eu am venit aici să pierd timpul. Cine nu se înhamă la căruță, afară”. Conducerea UTA-ei și antrenorul nici nu au visat că pot câștiga campionatul. Antrenorul Nicolae Dumitrescu a și declarat în „Sportul” că dacă ar putea fi mai mulți Lereter în teren, nu ar avea nicio durere de cap”

Iosif Lereter

Născut la Oțelu Roșu, Lereter s-a reprofilat pe postul de fundaș și a fost un lider al vestiarului arădean. A purtat tricoul cu numărul 3 și a devenit primul jucător care a atins cota 300 meciuri în prima divizie de fotbal a României. Recordul este admirabil cu atât mai mult cu cât a ajuns la această cifră fără a încasa vreun cartonaș.

Iosif Lereter (primul din stânga). În centru, Nicolae „Coco” Dumitrescu, omul care a fost implicat în toate cele șase titluri de campioană ale UTA-ei (în patru, ca jucător, în două, ca antrenor principal)

Căpitan de echipă, Lereter a mai prins la Arad calificarea în sferturile de finală ale Cupei UEFA, în sezonul 1971/1972, UTA fiind prima echipă din România care ajunge într-o fază atât de avansată a competițiilor europene, eliminată de Tottenham Hotspur (0-2 și 1-1).

„Aș fi foarte bucuros să găsesc un tânăr care într-adevăr să preia tricoul ăsta cu numărul 3 și să ducă mai departe gloria acestei echipei”, avea să spună „Loli” în anul retragerii. Din păcate nu l-a găsit. Mai mult, UTA a retrogradat din Divizia A, în 1979 – prima oară în cei 33 de ani de când participa în elita fotbalului românesc – și nu a mai căpătat niciodată strălucirea din primii 25 de ani de existență, când a cucerit șase titluri de campioană (1947, 1948, 1950, 1954, 1969, 1970) și două Cupe ale României (1948, 1953).

Emisiune aniversară, la RADIO TIMIȘOARA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s