Timp liber

Moara lu’ Antone, moară cu noroc / FOTO + VIDEO

„Noi suntem prima casă din sat, imediat după curbă, unde era groapa aia mare, din drum. Oamenii își rupeau mașinile acolo și unde să se ducă să ceară o rangă, o unealtă? Veneau la noi”, își amintește Dorina. „Mi-era rușine că veneau oamenii să ne viziteze locurile și se alegeau cu mașina ruptă!”, mai spune Dorina. 

Povestea e veche: acum, șoseaua din Ludeștii de Jos, județul Hunedoara, este asfaltată, ceea ce i-a ajutat foarte mult pe Mihai, feciorul Dorinei, și familia sa să deschidă o pensiune agroturistică, Moara lu’ Antone.

Firma morii și… curba buclucașă

Situată aproape de Sarmisegetusa Regia, inima fostului regat al Daciei, pensiunea e amplasată idilic, pe cursul unui pârâu, iar moara este funcțională. Una dintre puținele mori pe apă din România în stare perfectă de funcționare și ultima moară din cele 18 care au existat pe Valea Grădiștei.

„Om înțelept și priceput în toate, Antone a încercat să ne îndrepte pașii spre tot ceea ce înseamnă muncă cinstită, tradiție și frumos” 

Antone a fost bunicul lui Mihai, tatăl Dorinei. „Antone a avut două fete, pe sora mea și pe mine. Când a fost să stabilească moștenirea, i-a dat surorii mele o parte din avere, iar jumătatea mea i-a lăsat-o fiului meu, Mihai. Avea mare încredere în el și era convins că știe cum să ducă moara mai departe”, mărturisește Dorina.

Mihai făcea doctoratul în silvicultură la Brașov, când a înțeles care poate fi viitorul morii. I-ar fi fost greu să rămână la Brașov, căci bursa scăzuse de la 2.000 de lei undeva la 700, iar el și Alexandra tocmai deveniseră părinți. Aveau nevoie de tot mai multe resurse, când au decis să transforme locul într-o agropensiune și au câștigat un proiect din fonduri europene. Au inaugurat „Moara lu’ Antone” în 2015, de Ziua Națională, și au transformat-o în scurt timp într-o atracție turistică.

Un pârâu lat și năvalnic străbate curtea morii

„Agropensiunea noastră poartă numele bunicului nostru, Antonie, pe care localnicii îl cunoșteau drept morarul Antone. Om înțelept și priceput în toate, iubitor de viață la țară și de natură, a încercat să ne îndrepte pașii spre tot ceea ce înseamnă muncă cinstită, tradiție și frumos. De aceea, noi, urmașii lui, am decis să conservăm moara pentru a funcționa în continuare, dar totodată să arătăm tuturor celor care ne trec pragul cum se trăia în vremurile apuse și că încă se poate trăi, prin tradiție, muncă, natură și multă iubire, oferită oaspeților noștri”

moaraluantone.ro

Pensiunea de la Ludeștii de Jos seamănă cu cele din Austria: este o afacere de familie, simți mereu atenția gazdelor, așa că veți transforma locul într-un al doilea acasă, pe perioada vacanței.

În plus, atracțiile din zonă sunt numeroase. Situl de la Sarmisegetusa Regia, cetățile dacice de la Blidaru și Costești, rezervația de zimbri de la Hațeg, biserica de piatră de la Densuș, Ținutul Pădurenilor, lacul de la Cinciș sunt obiectivele ce pot umple câteva zile bune, fără urmă de plictiseală. Traseele turistice din parcul natural Cheile Grădiștei-Cioclovina aduc un plus de adrenalină pentru cei obișnuiți cu doza suplimentară de efort.

„A durat aproape un sfert de veac să asfalteze drumul”

Dinu, ginerele lui Antone, a lucrat și el la Ocolul Silvic Grădiște și spune că în 1991 șefii săi l-au rugat să intermedieze un schimb de terenuri cu Primăria Orăștioara de Sus: Ocolul oferea drumul forestier, ca să i se deschidă perspective mai bune de a fi asfaltat și a crește potențialul turistic al zonei, contra unei suprafețe similar de pădure. „Autoritățile locale s-au mișcat repede și actul s-a semnat încă din acel an 1991. A urmat, însă, un lung șir de amânări, tergiversări, întârzieri, așa că șoseaua a fost asfaltată abia în 2015”, își amintește Dinu.

Cu o șosea decentă și cu atâtea atracții turistice în zonă, boom-ul turistic a venit firesc: pensiunile sunt tot mai multe, vizitatorii vin din toate colțurile țării, iar asta face mult bine și localnicilor. Producătorii locali de brânză, legume, carne sunt furnizorii principali ai pensiunilor, căci e trendy astăzi să oferi produse naturale, „de la coada vacii”. Și, uite așa, toată lumea – turiști, proprietari de pensiuni, producători – e mulțumită.

„A luat credit de la o bancă din Oraștie și a dus banii cu roaba la alta bancă, să-i bage in contul ăluia de la care o cumparat-o” 

Livia, morăriţa, soția lui Antone, ajută și astăzi la treburile gospodăriei, la cei peste 80 de ani. Când și când le mai povestește nepoților și strănepoților istoria acelui loc, o istorie ce pleacă de undeva de la 1890.

Morărița Livia a împlinit 80 de ani

„Am vrea să împărtășim cu dumneavoastră o mică parte din trăirile bunicul Antone care ne-a povestit cum moara a scăpat de tăvălugul comunist al colectivizării. “Nici nu mai știu exact din ce an e moara. Știu sigur însă că în anul 1900 era în picioare si funcționa. Mai știu că bunicul meu a cumpărat-o cu o roabă de bani. A luat credit o roabă de bani de la o bancă din Oraștie și i-a dus, cu roaba, la alta bancă, să-i bage in contul ăluia de la care o cumparat-o. Pe când o gătat de plătit ratele la ea, prin 1952, tata meu s-o trezât cu comuniștii la ușă și vai, Doamne, ce-or făcut cu el: l-or târât după caruță, l-or pus să facă cum face cocoșul și găina, l-or bătut, l-or batjocorit în ultimul hal. Atunci m-am luat eu si am mers la Bucureşti, la domnul Gheorghiu Dej în audiență. N-am apucat să intru la el, da’ am lăsat o hârtie în care am zâs tăt ce-o pătimit tata meu, dup-aia, securiștii ăia care l-or chinuit, or fost daț’ afara si bagaț’ la închisoare vreo 6 luni”. Moara a suferit doar schimbări minore de-a lungul timpului, mecanismele care funcționau în apă, axele şi lopețile roțiilor, fiind de lemn se stricau repede și trebuiau schimbate relativ la perioade scurte de timp cu oameni mulți și pricepuți, iar atunci s-a luat decizia de a le face din metal”

moaraluantone.ro

Nici acum moara nu-i ușor de întreținut. „Partea de lemn, atât cât a rămas, a trebuit să o refacem. Ne-a costat 30.000 de lei, dar a meritat, că vrem să ținem tradiția”, ne spune Dorina.

În vremuri normale, moara lu’ Antone este pornită periodic, astfel încât oaspeții să înțeleagă cum se măcina grâul acum un veac, un veac și mai bine. Pandemia a întrerupt seria acestor demonstrații, însă or scăpa cei de la moară și de asta, c-au trecut ei peste vremuri și mai grele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s